Moartea apare atunci când există o încetare completă a vieții, a existenței. Moartea este același lucru cu dispariția, este absența definitivă a ceva.
Semnificația morții este termenul care definește imposibilitatea organică de a menține procesul homeostatic. Este, în definitiv, sfârșitul unui organism viu – fie că este vorba de o ființă umană, de un animal sau de o plantă – care a fost creat încă de la naștere.
VEZI ȘI: Ce înseamnă când visezi morți
Simbolismul morții
În afara contextului biologic, există un concept social și religios legat de moarte, în care se spune că aceasta este separarea trupului de suflet.
Simbolul morții corespunde sfârșitului vieții fizice (pe pământ), dar nu și al existenței.
Moartea simbolizează sfârșitul unui ciclu și, de cele mai multe ori, aceasta poate fi legată de elemente negative, cum ar fi noaptea și întunericul.
Moartea este caracterizată ca fiind ceea ce distruge existența, adică dematerializarea.
De asemenea, moartea comportă misterul de a transporta oamenii în lumi necunoscute, cum este cazul iadului (lumea întunecată), în rai (paradis) sau chiar în alte locuri desemnate care apar în diverse mitologii și credințe.
Simbolismul morții este asociat cu elementul pământ, pentru că nu doar ca un scop în sine, moartea este o transformare, o introducere sau începutul unui nou ciclu, ci și o revelație a necunoscutului.
Prin urmare, moartea reprezintă regenerarea și reînnoirea.
Moartea în ezoterism are o semnificație pozitivă, deoarece abordează o schimbare profundă. În general, moartea este legată de cifra 13. În Tarot, există „Arcanul 13”, care, spre deosebire de celelalte cărți, nu are nume, fiind reprezentată de un număr și de imaginea unui schelet înarmat cu o coasă.
Acesta este, de fapt, simbolul care apare în mod obișnuit ca reprezentând moartea, dar care în Tarot reprezintă misterul.
În mitologia greacă, Tanato este fiul nopții, care personifică moartea și răpește sufletul celor vii, atât de mult încât joacă rolul de secerător. Hades, pe de altă parte, este descris ca fiind zeul morților și al lumilor inferioare.
Moartea în creștinism apare la apogeu odată cu moartea lui Iisus Hristos și se poate spune că este caracterizată ca fiind punctul fondator al acestei credințe.
Prin moartea lui Hristos și învierea sa ulterioară, se realizează că se poate considera că există viață veșnică sau biruință asupra morții.
Biruința asupra morții devine un punct de tranziție, pasajul prin care credinciosul trece pentru a se întâlni cu Hristos.
În budism, moartea este clasificată ca o trecere, o schimbare, un prag, ca și cum ar fi încheierea unui capitol. Pentru budiști, spiritul poate atinge iluminarea sau se poate întoarce prin renaștere în viața de apoi.
În riturile și misterele din Elêusis, un oraș situat în Grecia, exista credința că viața depășește moartea. Acest rit era legat de o mitologie agrară care arăta că, așa cum bobul de grâu cade și este îngropat în pământ pentru a da naștere unei noi vieți, la fel se întâmplă când ființa umană este îngropată în pământ.
Reprezentări ale morții
Printre reprezentările morții, mai ales în culturile occidentale, moartea este prezentată ca o figură înspăimântătoare, marcată întotdeauna de cranii sau ca acel secerător care are o mantie și o glugă neagră, care ține în mână o seceră care are rolul de a secera sufletele oamenilor.
Moartea în iconografia antică apare sub diverse reprezentări: schelete, cavaleri, morminte, dansuri macabre, printre altele.
Anumite animale pot simboliza, de asemenea, moartea, în special animalele nocturne și negre, cum ar fi bufnițele, șerpii, vulturii, ciorile etc., precum și cele care se hrănesc cu cadavre, cum ar fi vulturii.
În culturile occidentale, negrul este culoarea simbolică a morții. În Asia de Est, culoarea care reprezintă moartea este albul.
Prin urmare, ca simboluri ale morții, se remarcă:
Dansul morții
Dansul morții, numit și dans macabru, este un tip de dans care își are originea în Evul Mediu și care se folosește de schelete animate. Dansul macabru simbolizează universalitatea morții, adică este elementul care unește ființele, în fond, moartea este inevitabilă.
Ziua morților
Ziua Morților este numele unei sărbători tipic mexicane care are loc la 1 noiembrie și care celebrează memoria celor dragi care au murit.
Craniul mexican este simbolul morții cel mai des folosit în celebrarea acestei date, fiind un obiect de decor, în bucătărie, în jucării etc.
Pentru mexicani, moartea reprezintă eliberarea supremă și trebuie sărbătorită cu mare bucurie.
