În mitologia greacă, Hades este zeul responsabil de morți și de lumea de jos. În mitologia romană, el este reprezentat de planeta Pluto.
Provenit din uniunea dintre Cronos și Reia, Hades a fost unul dintre cei șase copii ai acesteia. Când era copil, a fost înghițit de titan, care se temea să nu fie detronat de unul dintre copiii săi. Mai târziu, a fost regurgitat printr-o poțiune magică administrată lui Kronos și, în lupta dintre zei și titani, l-a ajutat pe Zeus să-și deposedeze tatăl și apoi a preluat dominația ființelor din umbră și a lumii subterane.
Hades avea cinci frați:
- Hera, zeița căsătoriei și a feminității;
- Demeter, zeița recoltei și a anotimpurilor;
- Hestia, zeița casei și a familiei;
- Poseidon, zeul mării și al cutremurelor;
- Zeus, zeul cerului, al fulgerelor și al tunderilor.
Simbolurile lui Hades
Simbolul lui Hades este Cerberus, cornul, sceptrul, chiparosul, ciprul, narcisa și cheia. Simbolismul și semnificația numelui Hades amintește de rico, care era un alt epitet grecesc pentru acest nume. Simbolizează apoi lumea subterană sau lumea de jos și sufletele moarte care au fost duse în iad.
Reprezentarea lui Hades
În general, reprezentarea lui Hades, atât în desen, cât și în sculptură, este cea a unui lord cu barbă lungă, coroană și un sceptru cu doi dinți în mâna stângă, care în acest caz simbolizează moartea și viața. În mâna dreaptă ține zgarda unui câine cu trei capete numit Cerberus. Acest câine este paznicul porților lumii inferioare.
Hades și Titanomachia
Într-o bătălie epică numită Titanomachia, zeii Olimpului, conduși de Zeus, s-au confruntat cu titanii, conduși de Kronos, pentru a defini viitorul universului. Cu ajutorul fulgerelor lui Zeus, al tridentului lui Poseidon și al coifului invizibil al lui Hades, Kronos a fost învins.
Având în vedere victoria asupra tatălui său, s-a stabilit ca Zeus să se ocupe de regatul cerurilor, Poseidon de regatul mărilor și Hades de regatul pământului, cu simbolistică pentru lumea de jos.
Prin urmare, simbolul lui Hades este coiful care îi asigura invizibilitatea. Perseu, de exemplu, a folosit-o pentru a o ucide pe Gorgona Medusa.
Hades și Persefona
Hades a avut o soție, Persefona, care era fiica surorii sale Demeter. Cuplul Hades și Persefona nu a avut niciodată copii. Legenda spune că Hades s-a îndrăgostit atât de mult de zeiță, încât a decis să o răpească și să o ducă în lumea de dincolo pentru a-i fi soție.
Demetra s-a întristat și s-a înfuriat, aruncând o plagă asupra pământului, făcându-l infertil. Când a aflat că Hades i-a furat fiica și a dus-o în lumea de dincolo, Demeter i-a cerut lui Zeus să i-o înapoieze. Zeus a consimțit, dar cu condiția ca Persefona să nu fi mâncat nimic în lumea de dincolo.
Hades, foarte viclean, a acceptat cererea, dar i-a oferit Persefonei un fruct de rodie, iar tânăra a mâncat câteva semințe, rămânând astfel veșnic prinsă în lumea de dincolo.
Demeter i-a propus atunci lui Hades o înțelegere: Persefona va petrece un an cu Hades în lumea subterană și un alt an cu ea în Olimp. Hades a fost de acord, iar Demetra a redat pământului fertilitatea. În acest fel, au luat naștere anotimpurile anului. În timp ce Persefona a rămas cu mama ei în Olimp, semințele au crescut și au germinat: a fost primăvară, vară și toamnă. După acest timp, tânăra va rămâne cu soțul ei în lumea de dincolo, iar pământul va deveni din nou infertil, toate plantele vor muri: va fi iarnă.
Hades în Biblie
Hades se regăsește și în Biblia creștină și evreiască. În cartea creștină, apare de 10 ori în Noul Testament. În cartea evreiască, poate fi considerat ca fiind Sheol, care ar fi lumea morților, un loc destinat celor morți care vor învia, pentru ziua judecății finale. În ambele cărți sacre, Hades poate apărea și ca iad și mormânt sau mormânt.
