Labirintul este considerat a fi unul dintre cele mai vechi simboluri din lume. Era deja prezentă în desenele oamenilor din peșteri, în miturile și arhitecturile popoarelor egiptene, grecești, babiloniene, evreiești, indiene, chineze, Nazca (America de Sud), printre altele.
Cu toate acestea, cea mai cunoscută versiune a sa este labirintul Minotaurului din insula Creta.
Se află în propria noastră anatomie: labirintul urechii și al creierului.
Astăzi, simbolul labirintului este utilizat pe scară largă în cultura pop, de la cărți și filme la jocuri video și jocuri de rol.
Citește mai departe pentru a ajunge la inima (sau la ieșirea) acestei simbolistici a labirintului!
VEZI ȘI: Ce înseamnă când visezi un labirint
Simbolismul labirintului
Din cele mai vechi timpuri, legătura dintre labirint și spiritualitate a fost foarte importantă.
Ar fi o metaforă pentru călătoria pe care trebuie să o facem cu toții într-o zi: să avem curajul să ne întoarcem mai mult spre interior, să ajungem la miezul (centrul labirintului) și astfel să ne maturizăm, intrând în contact cu aspectele noastre respinse și ascunse, asumându-ne cine suntem cu adevărat.
Există două tipuri de labirinturi:
- Circular (sau spirală): scopul său este doar de a aduce persoana în centru, astfel încât aceasta să intre și să urmeze intuitiv calea care se prezintă. Spiritualitatea stabilește că trebuie să fie alcătuită din 11 rânduri, pentru că 10 este numărul divinității, iar 1 în plus reprezintă puterea voinței de a pune în practică un demers. Cercul este un simbol al perfecțiunii. Când ajunge în centru, atinge iluminarea spirituală.
- Intricatul: Poate avea mai multe scopuri: să ascundă ceva, să împiedice sau să îngreuneze găsirea centrului sau a ieșirii (separându-i astfel pe cei care nu merită să se afle acolo de cei inițiați sau aleși) sau pur și simplu să propună o enigmă. Astfel, se folosește de trucuri precum trasee încrucișate și similare, o singură deschidere, obstacole, fundături, indicii false, dușmani și pericole ascunse.
Labirintul din Grecia Antică are reprezentanți ai fiecăreia dintre aceste idei. În primul caz, există legenda conform căreia Ares-Dionysius, zeul primelor zile, a coborât pe Pământ înainte de creație, așa că a văzut doar întunericul. Avea în mâini doar un topor cu două tăișuri, labrys, și cu el își croia drum prin întuneric, mergând mereu în cercuri, din ce în ce mai mici, până când ajungea în centru, când toporul se transforma în torță, alungând smoala cu lumina sa – explicația este că, în timp ce explora întunericul exterior, lucra și la cel interior. Iar cuvântul labrys a dat naștere la „labirint”, „cale deschisă cu labrys”.
De asemenea, Tezeu l-ar fi ucis pe Minotaur cu un astfel de topor, și nu cu o sabie sau un pumnal. Acesta este cel de-al doilea tip de labirint, creat de meșterul Dedalus la cererea regelui Minos din Creta pentru a ascunde Minotaurul. În portugheză, numele „daedalus” este sinonim cu „labirint”, deși unii spun că acest cuvânt se referă de fapt în mod specific la acest labirint complicat. Iar funcția labirintului spiritual rămâne aici: este și o căutare a maturizării, pe care Tezeu o obține intrând, ucigând monstrul și ieșind.
În Evul Mediu, labirintul apare mai ales în amenajări circulare în spatele sau în apropierea unor biserici, cum ar fi în Catedrala Chartres din Franța. Scopul era ca oamenii împiedicați să meargă în orașele sfinte, cum ar fi Ierusalim și Santiago de Compostela, să meargă pe aceste drumuri pentru a înlocui spiritual acest pelerinaj.
Pentru alchimiști, labirintul simbolizează atât sita care face diferența între inițiați și neinițiați, cât și, pentru cei dintâi, provocările pentru a se stăpâni pe ei înșiși și a ajunge astfel în centrul labirintului, simbolul pietrei filozofale mult visate.
Semnificația labirintului în cultura pop
Labirintul este foarte prezent în cultura pop de astăzi, în serii de cărți precum „Harry Potter”, de J. K. Rowling, și „Percy Jackson”, de Rick Riordan, și filme precum „Labirintul zânelor”, de Guillermo del Toro.
Se observă în aceste lucrări că a fost dezbrăcat de sensul său spiritual sau cel puțin că nu este atât de evident. În același timp, semnificația labirintului nu este deloc ludică, contrar a ceea ce ne-am putea aștepta în cărțile și filmele pentru publicul de copii și adulți. Acestea sunt labirinturi complicate, care pot ascunde inamici și pericole la fiecare trecere.
În cartea „Percy Jackson și bătălia din labirint”, a patra din serie, eroii, amenințați de armata inamică, intră într-un labirint pentru a se proteja, însă trebuie să supraviețuiască și creaturilor malefice care se află acolo.
În „Harry Potter și pocalul de foc”, de asemenea al patrulea din saga, Harry intră într-un labirint ca ultimă încercare pentru a câștiga turneul Tribruxo, deoarece premiul se află în centru. Pe măsură ce o parcurge, el și ceilalți campioni trebuie să facă față unor provocări care să arate cât de mult au învățat despre magie.
În filmul „Labirintul zânelor”, reprezintă lumea pe care fata Ofelia și-a imaginat-o pentru ea însăși, pentru a putea face față realității brutale în care trăiește.
În labirint își întâlnește mentorul, Faunul, care o ghidează în îndeplinirea a trei sarcini pentru a se putea întoarce în regatul din care se presupune că ar fi prințesa pierdută de mult timp, unde va găsi pacea pe care o caută atât de mult.
