Cerbul simbolizează puterea virtuților, cum ar fi vindecarea, bunătatea, iubirea, fecunditatea și spiritualitatea. Acest lucru se datorează faptului că strămoșii noștri observau plantele pe care le mâncau, ghidați de simțul lor olfactiv ascuțit, și astfel au descoperit ierburile bune de mâncat și de vindecat și au învățat să le deosebească de cele otrăvitoare.
Un alt detaliu important în legende este reprezentat de coarnele imense, care la unele popoare simbolizează o coroană, iar la altele reprezintă legătura animalului cu cerul – adică ar fi un mediator între lumea pământească și cea spirituală.
Este, de asemenea, un simbol al renașterii, deoarece moare și se regenerează în fiecare an, devenind mai mare.
VEZI ȘI: Ce înseamnă când visezi Cerbi
Simbolul cerbului își are contextul în religii precum șamanismul, marcat de o puternică integrare cu natura și comun în comunitățile din Siberia, Arctica și America de Nord, probabil una dintre cele mai vechi credințe tribale care au ajuns până la noi.
Dar nu se poate spune că simbolistica cerbului este exclusivă, deoarece acesta apare și în mitologiile altor popoare și țări, cum ar fi Grecia Antică, China (atât cultura chineză, cât și budismul), celții, primii creștini și popoarele indigene din Statele Unite și Mexic.
Cerbul este un mamifer din familia căprioarelor, care are exemplare indigene din Eurasia, America, Africa și Arctica, cu excepția Australiei (ale cărei specii au fost aduse prin colonizare) și a Antarcticii.
Astfel, arhetipul cerbului poate fi atribuit unor animale precum căprioara, gazela, elanul și renul.
Sare cu agilitate, are mișcări grațioase, este mereu în alertă, alternează perioadele de singurătate (iarna) cu coexistența în grupuri mari (primăvara), iar starea lor normală este afectuoasă. Ei se luptă doar atunci când se simt amenințați sau pentru a curta o femelă. Femelele sunt mai mici decât masculii și nu au coarne (excepție fac renii).
Simbolismul cerbului în diferite culturi
Cerbul pentru celți: în această cultură, cerbul este asociat cu copacul vieții, datorită coarnelor.
În plus, se crede că aspectele masculine și feminine ale cerbului sunt Dahm sau Cerbul cu blana gri-maronie, și Eilid sau Cerbul cu blana roșie; acesta din urmă, simbol al feminității, grației și subtilității, se găsea doar în lumea zânelor.
Misiunea lor era ca, atrăgând oamenii acolo, să îi facă să își găsească calea spirituală, eliberându-i de capcanele lumii pământești.
Alte legende spun că Hinds erau zeițe care aveau darul de a se transforma în femei pentru a împiedica vânătoarea de cerbi. Dahmul, care reprezenta independența, purificarea și mândria, avea puterea de a proteja toate speciile de animale de vânătoare.
Cerbul în triburile nativilor americani: simbolul cerbului la aceste popoare este foarte asemănător cu cel al celților. Se spunea că primul șaman a fost un cerb, deoarece coarnele sale comunicau între cer și pământ.
În șamanism, persoana care are cerbul ca totem este o persoană foarte intuitivă, care transmite energie bună celor din jur, adesea pentru vindecare. În interacțiunea lor cu ceilalți, se remarcă prin compasiune. De asemenea, ei pot avea o percepție supranaturală mai rafinată, de exemplu prin dezvoltarea clarviziunii.
Pe de altă parte, s-ar putea să fiți o persoană care caută mereu lucruri noi și provocatoare și, atunci când săriți de la o relație sau de la un loc de muncă la altul pentru a scăpa de rutină, îi puteți răni pe ceilalți.
Multe dintre aceste popoare, înainte de a ieși la vânătoare, se rugau cerbilor, promițându-le că vor lua doar ceea ce este necesar pentru ca tribul să se hrănească, la fel ca celții. Cu toate acestea, unii oameni recunoșteau și o latură negativă a cerbului, pe care îl învinuiau de secetă, iar pentru a obține ploaie trebuiau să îl sacrifice.
Cerbul în triburile mexicane: unele popoare mexicane au atribuit originea speciei umane cerbului. Printre aceștia, poporul Huichol spunea că a tradus limbajul zeilor către oameni și a fost considerat primul șaman, servind mai târziu drept punte de legătură între șamanii umani și zei. De asemenea, l-au asociat cu cele două plante cele mai importante pentru ei: porumbul, hrană pentru corp (coarnele animalului), și peyote, hrană pentru spirit (inima).
Cerbul în budism: există multe legende despre cerb și chiar și între diferitele curente budiste pot exista diferențe considerabile în ceea ce privește atribuirea semnificațiilor. Dar un punct comun între toate este că Roata cu opt raze a Dharmei, unul dintre principalele simboluri ale religiei, care îl reprezintă pe Buddha ținându-și prima predică după ce a atins iluminarea, în Parcul Cerbilor din Varanasi, este de obicei reprezentată cu un cuplu de cerbi care pasc, fiecare pe o parte a roții. Aceștia ar reprezenta discipolii lui Buddha. Simbol al longevității și al armoniei.
Cerbul în cultura chineză: simbolizează norocul, abundența și fecunditatea. Se spune că coarnele au puteri afrodisiace.
Cerbul în mitologia greacă: zeița vânătorii, Artemis, obișnuia să își conducă carul cu cerbi cu frâiele de aur. În această cultură, el este văzut și ca un simbol al poftei: un exemplu în acest sens sunt reprezentările cerbilor în jurul lui Adonis și Afrodita, o idee copiată de romani.
Cerbul în creștinism: pentru primii creștini, era un simbol al smereniei. Una dintre cele mai cunoscute legende este cea a unui soldat roman pe nume Placidus, un persecutor al creștinilor, căruia îi plăcea și vânătoarea. Într-o zi, când a privit în ochii unei căprioare, ar fi văzut lumina lui Hristos, ceea ce l-a făcut să abandoneze vânătoarea și să se convertească la creștinism, sub numele de Eustace, canonizat ulterior. Această scenă a fost reprezentată în numeroase picturi medievale.
Cerbul în tatuaj
Tatuarea unui cerb nu este un lucru foarte comun. Ea este făcută mai ales de bărbați, căutând să reprezinte puterea și virilitatea, sau chiar să evoce puterea lor spirituală.
Dacă este realist, desenul implică de obicei multe detalii, dar sunt unii care preferă să îl reprezinte cu forme geometrice, cum ar fi triunghiuri și cercuri, ceea ce întărește simbolismul spiritual al acestui animal.
Există, de asemenea, cei care desenează doar coarnele, simbol al regenerării, sau reprezintă animalul înconjurat de elemente legate de natură, cum ar fi florile, luna și compasul.
