Simbolul apei este foarte vechi și universal, prezent în cele mai diverse culturi: practic toate mitologiile antice pornesc de la începutul lumii, unde totul era apă, datorită importanței acesteia pentru menținerea vieții în general.
Cu toate acestea, aceste popoare au semnalat și puterea de distrugere a apei, a cărei turbulență și imprevizibilitate provoacă dezastre naturale precum inundațiile, tsunami, potopul universal, care se regăsește în toate culturile. Acest lucru, însă, face loc pentru a vorbi despre el ca despre un simbol al purificării, al regenerării și al recreării, deci al vindecării.
Nu putem uita nici filozofia străveche care atribuia crearea a tot ceea ce există în natură celor patru elemente fundamentale: pământ, apă, aer și foc, un concept care a alimentat, de exemplu, alchimia și astrologia popoarelor orientale și occidentale încă din antichitate.
Simbolurile și semnificațiile Apei
Apa este importantă în miturile eroilor celor mai diverse popoare, deoarece aceștia se nasc sau renasc întotdeauna din ea sau în prezența ei.
În acest sens, una dintre cele mai cunoscute scene este botezul lui Iisus Hristos în râul Iordan, când se consideră că acesta s-a născut din nou pentru a începe în sfârșit să-și îndeplinească misiunea.
Acest act se repetă la fiecare botez creștin, unde persoana este spălată de păcatele sale – este ca și cum ar fi murit pentru a se naște din nou, pentru a fi regenerată. Originea probabilă a fântânii tinereții.
Și pentru că simbolizează fecunditatea, suferă influența Lunii (care mișcă mareele), are un caracter imprevizibil și mișcări ondulatorii, a fost văzut ca un simbol al femininului și al emoțiilor, deci al inconștientului.
Apa în hinduism
În hinduism, se crede că viața ar fi apărut dintr-un ou mare care plutea în apă, care se aseamănă cu placenta mamei, referindu-se la apă ca fiind originea și vehiculul întregii vieți. Nu întâmplător, în Vede se numește mâtrimâh, „cea mai maternă”. În plus, în alegoriile tantrice, ea corespunde suflului vieții, Prana.
Una dintre tradițiile de Anul Nou în hinduism este spălarea imaginilor rituale ale divinității și ale credincioșilor, care reprezintă regenerarea pentru un nou an care va veni.
Apa în mitologia egipteană
Num, cel mai vechi zeu egiptean, simboliza apele primordiale, deci a existat înainte de lume și a participat la crearea acesteia și a vieții. Dar cum el avea ca și caracteristici turbulența și întunericul fără margini, el simboliza puterea distructivă a apei, sub forma furtunilor și a calamităților.
Merită să ne amintim că egiptenii sufereau din cauza inundațiilor Nilului, aceleași inundații care fertilizau solul pentru producția de alimente. Cu alte cuvinte, ei vedeau apa îmbrățișând pământul pentru a genera viață.
Nu e de mirare că zeița Nilului, Anuket, a devenit mai târziu zeița sexualității. Numele ei înseamnă „a îmbrățișa” sau „cea care îmbrățișează”.
Apa în alchimie
Alchimia a înflorit la diferite popoare din Orient și Occident încă din antichitate și a încercat să transforme alte metale în aur prin crearea Pietrei Filozofale. Se pare că această Piatră nu a fost exact sau doar în sens literal: alchimistul trebuia să se maturizeze psihic în timpul călătoriei sale.
Se spunea atunci că, pentru a obține Piatra Filozofală, avea nevoie de cele patru elemente fundamentale: să le caute în el însuși și să le rafineze, pentru a dobândi echilibrul (Conjuctio). În acest fel, fiecăruia dintre ele i s-a atribuit o funcție psihică și o operație alchimică:
Pământ: realitate practică exterioară; operația Coagulatio (coagula, solidifica, transforma în pământ).
Apă: gând și simțire; operațiunea Solutio (umezește, dizolvă, udă).
Foc: gândire și acțiune; operația Calcinatio (lumină și căldură).
Aer: imaginație, creativitate; operație Sublimatio (a transforma în aer).
Apa a fost asociată cu gândul și cu sentimentul pentru capacitatea sa de a pătrunde în pământ: în același mod, ele pătrund în materie, o califică, permițându-ne să nu acționăm mânați doar de instincte. Ele sunt cele care permit schimburile sociale și sunt maleabile, precum apa care se adaptează la recipiente și depășește obstacolele. Și chiar dacă par mai fragile decât realitatea materială, ele o pot transforma prin perseverență.
Chiar și așa, o persoană care este foarte Solutio riscă să se piardă în propriile sentimente sau în cele ale altora și poate deveni foarte egocentrică sau excesiv de dependentă de relații, deoarece, fără individualitate, se vede mereu ca victimă.
Ca element, apa simbolizează purificarea, scăldatul, botezul și este asociată cu metalul staniu.
Apa în astrologie
Astrologia împărtășește cu alchimia conceptul celor patru elemente și semnificațiile lor în inconștientul uman. Pe această bază, împarte cele douăsprezece semne între ele:
Pământ: Fecioară, Taur și Capricorn.
Apă: Rac, Scorpion și Pești.
Foc: Berbec, Leu și Săgetător.
Aer: Gemeni, Balanță și Vărsător.
Racul, Scorpionul și Peștii sunt considerate cele mai emoționale semne. Deoarece aceasta este cea mai mare legătură a lor cu realitatea comună, a fi împreună, a se îngriji, a se contopi cu situațiile, mai ales prin imaginație, și a face față nesiguranțelor și temerilor capătă o mare importanță pentru aceste persoane, care în acest fel își adâncesc schimburile cu lumea. Din aceleași motive indicate în alchimie, ei trebuie să mențină această caracteristică echilibrată. Persoanele cărora le lipsește acest element au mai multe dificultăți în a intra în contact cu emoțiile și nevoile lor.
În horoscopul chinezesc, care, în loc să se bazeze pe lună, se bazează pe an, se spune că persoanele născute în anii care se termină în 2 sau 3 sunt de apă, indiferent de animalul sub care s-au născut. Astfel, se vorbește de Porcul de apă, Cocoșul de apă etc. Aceeași caracteristică emoțională a apei este recunoscută ca în astrologia occidentală, dar aici apare în moduri diferite, în funcție de caracteristicile fiecărui animal. De exemplu, în timp ce Porcul își înfruntă sentimentele într-un mod mai sociabil, Cocoșul, care este timid din fire, tinde să le exprime mai mult artistic.
