Aerul este unul dintre materialele existente în natură care se prezintă în stare gazoasă. Aerul este un amestec de gaze care sunt responsabile pentru formarea atmosferei Pământului.
Compoziția aerului este extrem de sensibilă, iar proporțiile substanțelor pot varia, însă se știe că principalele componente ale aerului sunt azotul și oxigenul (în cantități mai mari), în timp ce restul amestecului include ozon, dioxid de carbon și unele gaze nobile.
Simbolismul aerului
Aerul este unul dintre cele patru elemente ale naturii și reprezintă lumea intermediară dintre pământ și cer. Conform cosmogoniilor tradiționale, aerul este activ și masculin, împreună cu focul, în timp ce pământul și apa sunt considerate pasive și feminine.
Simbolismul aerului are asocierea cu vântul și respirația, deci poate reprezenta:
- Spiritualitate,
- Libertate,
- Schimbare,
- Purificare,
- Respirația,
Elementul aer este, de asemenea, un simbol al alchimiei, fiind ilustrat printr-un triunghi împărțit de o linie orizontală. Pentru alchimiști, aerul este cald și umed și, din acest motiv, el semnalează respirația vieții.
În anumite triburi de nativi americani, cele patru elemente reprezintă marile forțe primare ale creației – simbolul aerului este viața.
Ca o componentă, aerul, conform Sfântului Martin, este clasificat ca un simbol sensibil al vieții invizibile, un fel de motor universal și un purificator.
Problema simbolizării sexualității vine din responsabilitatea aerului – prin intermediul vântului – de a poleniza plantele.
În înțelepciunea populară, aerul indică schimbarea, deoarece este un element care nu poate fi văzut.
În ezoterismul ismaelit, sensul aerului se referă la principiul compoziției și fructificării, adică este intermediarul între foc și apă.
Aerul în hinduism
Aerul este considerat un simbol foarte sacru în religia hindusă, fiind unul dintre tatwas (cele cinci elemente de bază ale naturii).
În hinduism, există o divinitate primară importantă a Vedelor – scrierile sacre ale acestei religii – care reprezintă respirația vitală, aerul, vântul, purificarea și respirația, numită Vayu.
Vayu se bazează pe o gazelă ca formă de montură, care reprezintă viteza. El este descris ca fiind o divinitate luptătoare, distructivă, eroică și puternică.
În poveștile hinduse, se spune că Vayu se luptă cu alte cinci zeități (care controlează fitofuncțiile) pentru a afla care dintre ele este cea mai mare. Chiar și cu toate disputele și cu toate zeitățile care afectează, una câte una, corpul omului, acesta rămâne în viață.
Atunci când Vayu este la rândul său în dispută, el este capabil să îndepărteze toate celelalte zeități din corpul omului, arătând că el este baza esențială a vieții.
În ritualurile hinduse, este posibil să găsim simbolul elementului aer, care poate fi sub formă de tămâie sau în reprezentarea unei pene. Pentru hinduși, se crede că aerul are puteri speciale sau că este chiar un Dumnezeu mai mare.
Aerul în mitologia japoneză
Descrisă în Kojiki – cunoscută ca fiind cea mai veche carte de istorie japoneză – există Kami (zeități), cum ar fi Zeul Vântului, numit Fujin.
Fujin este astfel zeul japonez al vânturilor, descris ca un zeu puternic, musculos, cu pielea roșie, care poartă o piele de leopard și care poartă pe umeri un sac mare de vânturi. Atunci când divinitatea deschide relicva, o rafală de vânt suflă intens peste pământ.
Deoarece Japonia este situată într-o zonă cu o probabilitate mare de furtuni și taifunuri, zeul Fujin este temut de oameni, dar și extrem de respectat.
În cultura japoneză, toți zeii fac lucruri bune și pot ajunge să acționeze și în mod neascultător.
De obicei, zeul vânturilor este prezentat alături de Raijin, zeul fulgerelor, al tunetului și al furtunii. Ambele zeități simbolizează protecția și au o legătură cu ceea ce este sacru și cu natura.
Aerul în cultura chineză
În cultura tradițională chineză, elementul numit Qi se traduce prin „aer”, „forță vitală” sau „flux de energie”, iar această forță vitală face parte din orice ființă vie. Este un principiu de bază al medicinei tradiționale chineze, precum și al artelor sale marțiale.
Qi este reprezentarea energiei esențiale care trebuie să fie lucrată pentru ca orice entitate vie să atingă echilibrul și o stare de sănătate bună.
În plus, Qi este un concept foarte fundamental în cultura chineză, fiind un termen care are o definiție occidentală largă de energie – în acest caz, ideograme diferite cu același sunet pot reprezenta, în chineză, energia aerului, a alimentelor și a prenatalului.
Există, de asemenea, Qi celest, care nu provine din materie. Pentru vechii alchimiști chinezi, Qi era învățat ca fiind energia primordială care dă naștere materiei, adică energia cuantică care susține materia, este „suflul cerului”.
