Legenda Minotaurului este una dintre cele mai cunoscute și mai semnificative legende ale Greciei Antice. Are personaje de neuitat, cum ar fi Minotaurul însuși, labirintul în care trăia, Tezeu, Ariadna, Minos, Dedalus, Pasfea. Și oferă diferite posibilități de lectură, cum ar fi cea psihologică și cea istorico-politică.
Simbolismul Minotaurului
Minotaurul era o ființă cu cap și coadă de taur și corp de om. Semnificația cuvântului „Minotaur” este „taurul lui Minos„, ceea ce se referă deja la originea sa.
Minos era regele Cretei și l-a rugat pe Poseidon, zeul mării, să îi trimită un semn că va primi și mai multă putere. Zeul a fost de acord cu o condiție: ca regele să-i sacrifice animalul pe care i-l va trimite. Minos a acceptat și a văzut un taur alb magnific cu coarne de aur ieșind din spuma apelor mării. Nevoint să îl sacrifice, regele a preferat să îl adauge la turma sa și să ofere un alt animal zeului, sperând că acesta nu va observa.
Furios, Poseidon a făcut-o pe regina Pasiphae să se îndrăgostească nebunește de taurul alb. Din această uniune s-a născut Minotaurul, care, pe lângă faptul că a fost o sursă de rușine pentru monarh, a mai adus cu el o problemă practică: era extrem de puternic și violent și se hrănea doar cu carne de om. Disperat, Minos a apelat la Dedalus pentru a construi un labirint în care să ascundă creatura, făcut în așa fel încât să deruteze cu adevărat pe oricine ar fi intrat în el, astfel încât să nu mai poată ieși niciodată.
La scurt timp după întemnițarea Minotaurului, regele cretan a obligat Atena să trimită șapte băieți și șapte fete virgine pentru a servi drept hrană pentru Minotaur, ca răzbunare pentru moartea fiului său în oraș. Versiunile diferă în ceea ce privește periodicitatea: unele spun o dată pe an, altele o dată la șapte ani, iar altele o dată la nouă ani.
Când s-a apropiat cel de-al treilea sacrificiu, Tezeu, prințul Atenei, s-a oferit voluntar să meargă în grupul de băieți care urmau să fie sacrificați, pentru a-l ucide pe Minotaur. Ajuns în Creta, a întâlnit-o pe Ariadna, fiica lui Minos, care s-a îndrăgostit de el și, pentru a-l ajuta, i-a dat un ghem de lână, pe care să îl deruleze pe parcurs. Și tot datorită acestui lucru, Tezeu a reușit să iasă din labirint, cu prizonierii care mai erau în viață.
Această legendă poate fi citită din cel puțin două puncte de vedere: istorico-politic și psihologic.
Din punct de vedere istorico-politic, ea reflectă momentul în care civilizația Cretei, numită minoică, invadată de dorieni, și-a pierdut importanța, iar Atena i-a luat locul. În practică, acest lucru a reprezentat, de asemenea, dominarea culturii matriarhale din Creta de către cea patriarhală din Atena, unde se stabiliseră anterior dorienii.
Un element important al minoicilor a fost cultul taurului, simbol al soarelui și al fertilității.
Unele dintre ritualuri implicau probabil sacrificii umane, lucru care a încetat să mai fie acceptat de cultura Atenei la un moment dat. De aici și o posibilă explicație pentru abandonarea ulterioară a Ariadnei de către Tezeu, întrucât cei doi nu puteau coexista – Tezeu a fost eroul-fondator care i-a înglobat pe greci într-un singur popor. Dar este important să ne amintim că minoicii au exercitat o mare influență asupra dorienilor, care, în multe cazuri, au denaturat sau mascat elemente ale culturii cu care nu erau de acord.
Din punct de vedere psihologic, ce este Minotaurul?
Trebuie să ne amintim că el a reflectat în fața tuturor rușinea familiei regale: faptul că regele a încercat să înșele un zeu din cauza lăcomiei sale și trădarea conjugală a reginei, care a încălcat un tabu important.
Se referă la propriul nostru întuneric interior, cu care trebuie să ne confruntăm într-o zi. Altfel, nu fac decât să se îngrașe, cu alte crime și păcate (sacrificiile umane), care sunt o modalitate de a ține Minotaurul ascuns și adormit, pentru ca acesta să nu iasă din labirint, să nu scape de sub control și să pună în pericol lumea exterioară.
Ținând cont de originea Minotaurului, îl putem asocia cu jocul cretan al luptelor cu tauri, în care participantul se agăța de coarnele taurului pentru a face un salt și a cădea pe el, ca și cum și-ar fi îmblânzit jumătatea animalului prin folosirea rațiunii, opusul lui Pasyphæ.
Minotaurul simbolizează același lucru ca și Centaurul, pentru că amândoi sunt jumătate om și jumătate animal (nu e de mirare că uneori era reprezentat pe dos, cu un cap de om și un corp de taur).
Tezeu este voința noastră de a înfrunta monstrul, pentru ca să nu mai aibă loc sacrificii nedrepte.
Din punctul de vedere al călătoriei eroului, Minos reprezintă puterea stabilită care a decăzut deja, împotriva căreia tânărul erou, în căutarea stăpânirii de sine, se va răzvrăti pe măsură ce își va începe călătoria. Cu toate acestea, el nu ar fi reușit niciodată în această misiune fără firul pe care i l-a dat Ariadna, care simbolizează inteligența noastră, puterea de intuiție sau chiar capacitatea de a ne abandona cu iubire pentru a rezolva problemele fără a ne lăsa prinși de ele.
Ne putem gândi, de asemenea, la Minotaur și Tezeu, la labirintul Minotaurului și la firul Ariadnei pentru capcanele vieții practice, care servesc, de asemenea, la maturizarea noastră personală.
Tatuaj cu Minotaur
Simbolul Minotaurului continuă să exercite o mare fascinație, mai ales în rândul bărbaților. Cei care își fac acest tatuaj înseamnă, de obicei, că sunt conștienți de propria lor parte de umbră, deci nu se tem de ea. Acest lucru arată adevărata lor putere, mult mai mult decât forța fizică.
