Porumbelul este simbolul mondial al păcii. Cu toate acestea, semnificația sa merge mai departe. Reprezintă puritatea, simplitatea, armonia, speranța și fericirea regăsită.
În context cultural, porumbelul simbolizează sublimarea instinctului animal. În viziunea păgână, porumbelul reprezintă, de asemenea, puritatea în dragoste și, ca și complementul său, este asociat cu dragostea carnală și cu instinctele sexuale.
Porumbelul este animalul folosit în mod obișnuit pentru a-i asocia pe Afrodita și Eros, simbolizând relația de dragoste și dorințele îndrăgostiților.
Cu alte cuvinte, porumbelul reprezintă unul dintre cele mai de neînțeles și mai nepalpabile instincte ale rasei umane: sufletul și esența iubirii. Inclusiv, simbolul este reprezentat în unele ocazii și sub forma unui cuplu de porumbei.
VEZI ȘI: Ce înseamnă când visezi Porumbel
Porumbelul păcii
Porumbelul păcii este folosit în mediul creștin și, așa cum îi spune și numele, reprezintă pacea, dar și speranța. Originea sa provine din Vechiul Testament, când Noe a dat drumul unui porumbel alb pentru ca acesta să găsească pământ uscat.
După un timp de așteptare, porumbelul s-a întors cu o ramură de măslin, astfel încât Noe a știut că potopul se retrăsese și că mai exista încă speranță pentru omenire. Tocmai datorită acestui pasaj, porumbelul este văzut simbolic și ca mesager al veștilor bune.
Porumbelul Duhului Sfânt
În tradiția iudeo-creștină, simbolismul porumbelului este Duhul Sfânt, cel de-al treilea element al Sfintei Treimi. Acest lucru se datorează faptului că, în afară de folosirea porumbelului de către Noe, Biblia mai cuprinde în textul său și alte câteva pasaje care implică porumbelul. De exemplu, la botezul lui Iisus, în următorul pasaj:
„Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit. ” (Luca 3:22).
Un alt moment important din Cartea Sfântă are loc la Buna Vestire, cu prezența porumbelului în momentul în care Maria a aflat vestea că va concepe și va da viață Fiului lui Dumnezeu.
Mai mult, în context păgân, porumbeii erau văzuți ca reprezentanță a divinității. Din acest motiv, este foarte frecvent ca zeii și zeițele să fie reprezentați prin porumbei.
Astfel, chiar și înainte de Noul Testament, porumbelul era deja asociat cu Dumnezeu și, mai precis, cu Spiritul divin. Astfel, creștinii au păstrat această reprezentare, întărind porumbelul ca fiind Duhul Sfânt.
Porumbelul alb
Porumbelul alb este utilizat pe scară largă în reprezentarea trecerii dintre viață și moarte, datorită albului său imaculat. Un bun exemplu de porumbel în acest context este imaginea unui porumbel părăsind trupul Sfântului Policarp imediat după moartea sa, simbolizând sublimarea vieții, atât în existența trupească, cât și în cea spirituală.
Porumbelul în creștinism
După cum putem observa, porumbelul reprezintă puritatea, divinitatea și pacea. Și toată această tradiție provine din pasajele biblice, mai ales în episodul în care Noe caută un pământ ferm pentru a ancora după marele potop.
Cu toate acestea, un lucru puțin amintit este faptul că eroul biblic nu a trimis porumbelul ca prima sa alegere, ca să spunem așa. Corbul a fost, de fapt, ales pentru a îndeplini o astfel de sarcină, dar a zburat și nu a putut găsi nimic, pierzând astfel ocazia. În acest fel, Noe a ales porumbelul, dar la prima călătorie nici acesta nu a găsit unde să aterizeze. Șapte zile mai târziu, pasărea a fost eliberată din nou și, când s-a întors, ținea în cioc o ramură de măslin, și astfel Noe a găsit în sfârșit un loc pentru a da viață rasei umane. Conform credinței creștine, acest pasaj simbolizează pacea dintre Dumnezeu și om.
În pasajul citat mai sus, se spune că porumbelul era alb, dar în toate celelalte pasaje nu este menționată culoarea sa. Dar este adevărat că, dintotdeauna, reprezentarea sa a fost albă, lucru care s-a transmis din generație în generație și care, chiar și astăzi, continuă să fie folosit.
