Freud, Jung si Adler

Sigmund Freud

In 1900, Sigmund Freud in Interpretarea viselor (Traumdeutung) pune in lumina particularitatii psihologice ale viselor, mecanismele transfigurarii onirice, modalitatile de elaborare a viselor dar si limitele „interpretabilitatii” viselor.

In conceptia lui Freud, visul deschide calea cunoasterii inconstientului, desi nu-l identifica, nu-l evalueaza; este implinirea deghizata a unei dorinte, iar aceasta dorinta este refulata.

In 1931, Freud scria despre lucrarea sa: „ Ea contine acordul intre judecata mea zilnica, a celor mai valoroase descoperiri pe care destinul mi le-a daruit. Insight-ul care mi-a fost dat o singura data in viata”.

In 1901, publica Visul si interpretarea sa, un rezumat al lucrarii Interpretarea viselor, apoi, in 1905, descrie cazul Dorei in lucrarea Vis si isterie , iar in 1907, publica Vise si iluzii in Gradina de Jensen.

In paginile lucrarii sale „Noi conferinte de introducere in psihanaliza” – 6 decembrie 1932 – Sigmund Freud afirma cu tarie ca „teoria visului ocupa un loc special in istoria psihanalizei si marcheaza o turnanta. Incepand cu ea, psihanaliza a facut pasul de la procedeul psihoterapeutic la psihologia profunzimilor.

Freud a utilizat scrierile lui Artemidor (Artemidoros) din Daldi – Libri V de insomniis ( Carte de talmacire a viselor) a cunoscut repetate traduceri si editari in cursul Evului Mediu (Venetia 1518, Paris, 1603).

In conceptia lui Freud, visul scoate la iveala amintiri de demult, din perioada copilariei. Diferite probleme sau traume din perioada copilariei se pot manifesta in visuri, astfel ca interpretarea visurilor este foarte utila pentru descoperirea unor evenimente din copilarie care influenteaza decisiv viata adulta.

Din punct de vedere al continutului unui vis, Freud diferentiaza visele absurde (in care critica si ironia motiveaza unul dintre rationamentele inconstiente ale visatorului) si visele de tip neplacut.

Dupa Freud visul indeplineste urmatoarele functii:

  • functia hedonica, cea care permite realizarea dorintelor;
  • functia protectoare a eului, constient de presiunea pulsiunilor refulate;
  • functia comunicativa care face posibila comunicarea intre constient si inconstinent;
  • functia sintetizatoare, prin intermediul careia se reuneste memoria infantila cu experienta de viata si mostenirea arhaica;
  • functia de descarcare; de stimulare, care arata ca visul stimuleaza din interior, avand valoare de stimul endogen si substituindu-se astfel stimulilor specifici starii de veghe;
  • de substitutie, prin care se demonstreaza ca prin vis se substituie privarea senzoriala produsa de somn;
  • de legatura, pe baza careia visul leaga urmele lasate de viata constienta;

Carl Gustav Jung

Psihologul elvetian, Carl Gustav Jung in lucrarea „Man and His Symbols ” („Omul si simbolurile sale”), reuseste sa dezvaluie universul Inconstientului, al limbajului simbolurilor care sunt constant relevate in vise.

Cu putine luni inainte de a muri, Jung a visat ca vorbea multimii despre opera sa si se pare ca publicul il intelegea, chiar daca psihiatrii nu-l acceptau. Acest vis l-a ajutat sa scrie si sa publice aceasta fascinanta lucrare.

Influenta religiei, a magicului, a spiritualului in opera lui Jung este enorma; astfel, visul devine un mesaj, o aducere la cunostinta, un mesaj reluat pana ajunge sa fie inteles.

Visul devine mesagerul Inconstientului, avand misiunea de a ne releva secretele care scapa Constientului si de a le pune in lumina cu o fidelitate surprinzatoare. Identificarea si descrierea continutului si a functiilor viselor, a limbajului simbolurilor din vise l-au ajutat pe Jung la elaborarea unei metode de studiu a viselor (de interpretare sintetica sau constructiva).

In conceptia lui Jung, primul pas in interpretarea visurilor este stabilirea contextului. Aceasta inseamna descalcirea legaturilor visului cu autorul visului si cu viata acestuia. Fiecare imagine sau simbol care apare in vis este analizat pana cand adevarata sa semnificatie esta gasita, fiind specifica persoanei care a visat acel vis.

Visurile pot fi interpretate in doua moduri, obiectiv si subiectiv. In cazul analizei obiective, visul este raportat la ceea ce se petrece in mediu social din care face pare individul; oamenii care apar in vis sunt considerati ca fiind reali, fiind analizate relatiile acestora cu autorul visului. In cazul analizei subiective, personajele din vis sunt considerate a fi aspcete ale personalitatii autorului. Jung analiza foarte bine circumstantele in care omul visa, aplicand una sau alta dintre tipurile de analiza.

Unele vise au o semnificatie suprapersonala. Astfel de visuri sunt adesea pline de viata, fac uz de simboluri surprinzatoare si uneori chiar de neinteles, iar relatiile acestuia cu autorul visului sunt greu de urmarit. Pe acestea Jung le numeste visuri colective, iar pentru a le intelege trebuie sa se utilizeze analogii istorice si mitologice, care sa ne spuna ce semnificatie aveau acele simboluri pentru oamenii din timpuri indepartate.

Pentru descifrarea semnificatiei unor visuri, deseori Jung utiliza metoda amplificarii unei imagini care apare in timpul visului, pana la reliefarea acesteia, astfel fiind posibila analiza si interpretarea clara a semnificatiei respectivei imagini.

Visurile au un rol compensator – ele contrabalanseaza diferite atitudini pe carte omul le are in timpul zilei. Visurile pot aduce la iveala conflicte ascunse, dezvaluind trasaturi de caracter necunoscute. In cadrul psihoterapiei, Jung nu impunea niciodata pacientului o interpretare.

El considera ca este mai important pentru autorul visului sa-si inteleaga propriul vis, nu ca psihanalistul sa-i ofere acestuia interpretarea visului.

In general functiile visului sunt:

Functia compensatorie

a) „Functia generala a viselor este sa incerce sa restabileasca echilibrul psihologic cu ajutorul unui material oniric, compenseaza deficientele personalitatii” (Jung, 1964 apud. L. Popoviciu 1994).

Aceasta functie este conceputa cu totul altfel decat la Freud, care vede in vis o functie de protejare a somnului si de realizare a dorintelor. La Jung compensatia are ca obiectiv principal viata constienta.

Visele protejeaza somnul, dar la nevoie — in cazul unui mesaj important, pot sa-l intrerupa, ceea ce sugereaza ca pulsiunile constiente sunt orientate spre scop;

Functia premonitorie

b) functia premonitorie, de semnal: visele au intotdeauna rolul de a semnala un pericol, ale carui semne s-au acumulat demult in inconstient deoarece dupa cum afirma Jung: „Simbolurile viselor noastre sunt mesagerii indispensabili care transmit informatii din partea instinctiva in partea rationala a spiritului uman./…/Interpretarea si asimilarea lor invata constiinta sa inteleaga din nou limbajul uitat al instinctelor” (Jung, 1964 apud L. Popoviciu 1994 pg. 238).

Rolul acestei functii este de a sonda in viitor in ceea ce priveste pericolele viitoare care ar ameninta existenta individului, fiind extrem de implicata in relatiile individului cu colectivitatea.

Visele semnaleaza constientului ca individul s-a indepartat de la norma colectiva prin atitudinea sa, atat subiectiva cat si obiectiva, ca devine din ce in ce mai neadaptat;

Functia simbolica

c) functia simbolica;

Functia de comunicare

d) „Visul este o forma de exprimare originala, importanta si personala a inconstientului. Este la fel de real ca orice alt fenomen raportat la individ. Mesajele inconstientului, purtate de vise sunt de cea mai mare importanta pentru cel care viseaza, si acest fapt este normal, caci inconstientul reprezinta cel putin jumatate din fiinta sa totala. Aceste mesaje sunt frecvent sfaturi si pareri pe care nu le-ar obtine din nici o alta sursa.”

Visul este o comunicare directa, personala si incarcata de sens, adresata celui ce viseaza.

Aceasta comunicare se efectueaza prin intermediul simbolurilor, care cu toate ca sunt comune intregii umanitati sunt utilizate de fiecare data intr-o maniera individuala, astfel incat necesita de fiecare data o „cheie” (Jung, 1964 apud L. Popoviciu 1994 pag239);

Functia reductiva

e) functia reductiva a visului se caracterizeaza prin faptul ca fragmenteaza, micsoreaza si chiar distruge imaginea de sine constienta, intervine ca modelator asupra atitudinii si nu asupra personalitatii totale.

Visele joaca un mare rol in adaptarea individului, caracterul lor compensator incercand sa-l salveze pe acesta de la epuizarea resurselor.

Continutul visului „actualizeaza materiale care sunt compuse din dorinte sexuale infantile si refulari (Freud), din vointa de putere infantila (Adler) si dîntr-un relicvar de instincte, ganduri si sentimente arhaice si colective. /… /El reaminteste individului conditia sa reala (Jung, 1977);

Functia integratoare

e) functia integratoare – al carei scop este sa unifice subsistemele din care este formata personalitatea. Visul, din acest punct de vedere este, dupa cum a demonstrat Jung, una din modalitatile de operare ale personalitatii, ocupand in economia acesteia importantul rol de integrare (Wallace si Fischer, 1983 apud L. Popoviciu 1994 pag 239).

Spre deosebire de Freud, el crede ca, a reduce toate visele la nivelul unor dorinte refulate, este nu numai contrar spiritului stiintific, dar aceasta metoda poate sa fie chiar daunatoare integritatii psihice a pacientului.

El se intereseaza, mai degraba, de continutul manifest al viselor, adica de ceea ce visele vor sa spuna, nu de ceea ce ele vor sa ascunda.

Orice vis poate sa ne deschida o poarta spre lumea gandurilor ascunse care ne tulbura. Intrebandu-se la ce servesc visele, Jung releveaza cateva lucruri interesante: in primul rand nu toate visele sunt in legatura cu refularile sexuale, cum postula Freud.

Unele au o semnificatie literala: de exemplu visam despre mama si visul este chiar in legatura cu persoana mamei.

De asemenea Jung cauta sa descopere daca un anumit element al visului, persoana sau obiect, nu reprezinta o anumita parte a celui care viseaza: zana din povesti poate sa exprime, de pilda, un aspect nestiut al personalitatii acestuia, intuitia sa, de exemplu.

Un aspect mai dogmatic al analizei jungiene este importanta pe care o da acesta aducerii mesajului visului in prezent. De pilda daca o persoana a suferit in copilarie o trauma, aceasta se va manifesta in viata prezenta aparand, pe neasteptate, in vis. Complexul pe care individul il poarta inca din copilarie, isi cere dreptul de a se exprima, realizand acest lucru prin intermediul visului.

Supletea metodei de interpreare a viselor a lui Jung, face ca ea sa ramana foarte actuala si utila, fiind un model de analiza pertinenta si documentata.

Adler

Adler acorda urmatoarele caracteristici naturii si semnificatiei visului:

a) Visul este o reflectare sumara a atitudinilor psihice. El se confunda cu linia de orientare fictiva a personalitatii;

b) Gandirea din vis are un caracter abstract, fiind o expresie a tendintei spre securitate, care incearca sa rezolve o problema, simplificand-o, trimitand-o la probleme mai elementare din varsta copilariei. Ceea ce face si mai abstracta gandirea din vis este izolarea subiectului fata de realitate. Se exprima prin imagini combinate cu analogii si date din memorie cu coloratura afectiva;

c) Simbolismul visului serveste doar realizarii continutului formal, deoarece nu exista o cenzura a visului, ci doar „nevoia de siguranta” care determina fluctuarea imaginilor pentru a exprima o idee (Adler, 1926).

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

Logo