Existenta femeilor razboinice (amazoanele, walkiriile) este o reminescenta a societatilor matriarhale.
Simbolismul lor nu este insa neaparat legat de ipoteze sociologice.
Amazoanele erau razboinice care se cârmuiau singure, care nu se însoțeau decât cu straini. In fata eroilor, ele isi desfac cingatorile, iar pe cei lasi ii omoara.
Ele nu-si pastrau decat fiicele, pe fiii lor orbindu-i si mutilandu-i.
In mitologia greaca, amazoanele erau cunoscute ca femeile-care-ucid-barbatii: ele vor sa se substituie barbatului, sa rivalizeze cu el infruntandu-l, in loc sa-l completeze.
Amazoana simbolizeaza situatia femeii care, purtandu-se ca un barbat, nu reuseste sa fie acceptata nici in randul femeilor, nici in cel al barbatilor.
Ea reprezinta, la limita, refuzarea feminitatii si mitul imposibilei substituiri a naturii sale reale cu idealul ei viril.
Legenda spune ca, pentru a mânui mai bine arcul si lancea, isi taiau un san.
Operele de arta infirma ipoteza, toate Amazoanele sunt frumoase si au pieptul intact!
Luptatoare, vanatorite si preotese, amazoanele se inchinau zeitei Artemis (Diana).
Amazoanele, pazitoare neinduplecate ale unui Paradis pierdut, se ofera, refuza, salveaza sau lovesc.
