Sanatatea sufletului si deplinatatea se obtin prin lupta pentru iluminare spirituala in care apar demoni sau adversari ce incearca sa va impiedice sa evoluati.
Eul nu se poate vindeca prin dominarea visului si a viatii, explicatia consta in faptul ca prin control tindem sa eliminam amenintarile.
In acceptarea Eului, binele este acel ceva pe care el il poate conduce pentru a-si indeplini nevoile.
Demonii nostri sunt toate acele lucruri pe care nu le putem controla. Pana cand nu ii vom infrunta, accepta, vom continua sa pierdem batalia cu soarta. Alta alternativa decisiva, nu exista, decat aceea de a infrunta elementul cel mai de temut.
Necesitatea de a vindeca este o problema spirituala.
Atunci cand o persoana atinge un anumit grad de constienta, in faza urmatoare se va angaja constient de a pune in practica prin stradanie, ceea ce a invatat prin necesitate si suferinta.
Cei care au o pasiune spirituala, se vor angaja in actiuni care solicita atentie, suport, dragoste, daruire, sensibilitate.
Sensul implicarii si rezultatul acesteia vor pune Eul in slujba valorilor superioare, inteligentei si energiei superioare de care el nu dispune.
Adesea, Eul isi va sacrifica pozitia pentru a gasi Sursa cu care el nu se identifica, dar care il determina sa devina mai bun decat este.
In visele noastre apare de multe ori copilul, care poate reprezenta Arhetipul Copilului, un simbol central al implinirii si al unui nou sens, al unei noi vieti.
O viziune tot mai cuprinzatoare apare asupra conditiei umane, ea recunoaste unicitatea personala a fiintei umane si in acelasi timp dimensiunea transpersonala a acesteia, ca parte din noi insine, prelungindu-se dincolo de Eul nostru individual. Putem, asadar, opta pentru mai multe moduri de a ne trai viata croind drum spre intelepciune, conectandu-ne la propriile vise, explorandu-le.
