Diferite tipuri de emoții par să ne guverneze viața de zi cu zi. Luăm decizii în funcție de faptul că suntem fericiți, furioși, triști, plictisiți sau frustrați. Alegem activități și hobby-uri în funcție de emoțiile pe care le provoacă. Înțelegerea emoțiilor ne poate ajuta să navigăm în viață cu mai multă ușurință și stabilitate.
Ce sunt emoțiile?
Potrivit cărții „Discovering Psychology” de Don Hockenbury și Sandra E. Hockenbury, o emoție este o stare psihologică complexă care implică trei componente distincte: o experiență subiectivă, un răspuns fiziologic și un răspuns comportamental sau expresiv.1
Pe lângă faptul că au încercat să definească ce sunt emoțiile, cercetătorii au încercat, de asemenea, să identifice și să clasifice diferitele tipuri de emoții. Descrierile și perspectivele s-au schimbat de-a lungul timpului:
În 1972, psihologul Paul Eckman a sugerat că există șase emoții de bază care sunt universale în toate culturile umane: frica, dezgustul, furia, surpriza, fericirea și tristețea.
În anii 1980, Robert Plutchik a introdus un alt sistem de clasificare a emoțiilor, cunoscut sub numele de „roata emoțiilor”. Acest model a demonstrat modul în care diferite emoții pot fi combinate sau amestecate între ele, la fel cum un artist amestecă culorile primare pentru a crea alte culori.
În 1999, Eckman și-a extins lista pentru a include o serie de alte emoții de bază, inclusiv jena, entuziasmul, disprețul, rușinea, mândria, satisfacția și amuzamentul.
Plutchik a propus opt dimensiuni emoționale primare: fericire vs. tristețe, furie vs. frică, încredere vs. dezgust și surpriză vs. anticipare. Aceste emoții pot fi apoi combinate pentru a crea altele (cum ar fi fericire + anticipare = entuziasm).
Elemente cheie ale emoțiilor
Pentru a înțelege mai bine ce sunt emoțiile, să ne concentrăm asupra celor trei elemente-cheie ale acestora, cunoscute sub numele de experiență subiectivă, răspuns fiziologic și răspuns comportamental.
Experiența subiectivă
În timp ce experții consideră că există o serie de emoții universale de bază care sunt experimentate de oameni din întreaga lume, indiferent de mediul sau de cultură, cercetătorii cred, de asemenea, că experimentarea emoțiilor poate fi extrem de subiectivă. Luați în considerare furia, de exemplu. Este toată furia la fel? Propria experiență poate varia de la o ușoară enervare până la o furie orbitoare.
În timp ce noi avem etichete generale pentru emoții, cum ar fi ” furios”, „trist” sau „fericit”, propria dumneavoastră experiență a acestor emoții poate fi mult mai multidimensională, deci subiectivă.
De asemenea, nu experimentăm întotdeauna forme pure ale fiecărei emoții. Emoțiile mixte legate de diferite evenimente sau situații din viața noastră sunt frecvente. Atunci când vă confruntați cu începerea unui nou loc de muncă, s-ar putea să vă simțiți atât emoționat, cât și nervos. Căsătoria sau nașterea unui copil ar putea fi marcată de o mare varietate de emoții, de la bucurie la anxietate. Aceste emoții ar putea apărea simultan sau le-ați putea simți una după alta.
Răspunsul fiziologic
Dacă ați simțit vreodată cum stomacul tresaltă din cauza anxietății sau cum inima vă palpită de frică, atunci vă dați seama că emoțiile provoacă și reacții fiziologice puternice. (Sau, ca în teoria Cannon-Bard a emoțiilor, simțim emoții și experimentăm reacții fiziologice simultan).
Multe dintre reacțiile fiziologice pe care le experimentați în timpul unei emoții, cum ar fi transpirația palmelor sau bătăile accelerate ale inimii, sunt reglementate de sistemul nervos simpatic, o ramură a sistemului nervos autonom.
Sistemul nervos autonom controlează răspunsurile involuntare ale corpului, cum ar fi fluxul sanguin și digestia. Sistemul nervos simpatic este însărcinat cu controlul reacțiilor de luptă sau de fugă ale organismului. Atunci când vă confruntați cu o amenințare, aceste reacții pregătesc în mod automat corpul să fugă de pericol sau să înfrunte amenințarea direct.
În timp ce primele studii privind fiziologia emoțiilor au avut tendința de a se concentra pe aceste răspunsuri autonome, cercetările mai recente au vizat rolul creierului în emoții. Scanările cerebrale au arătat că amigdala, parte a sistemului limbic, joacă un rol important în emoții și, în special, în frică.
Amigdala în sine este o structură mică, în formă de migdală, care a fost legată de stări motivaționale precum foamea și setea, precum și de memorie și emoții. Cercetătorii au folosit imagistica cerebrală pentru a arăta că atunci când oamenilor li se arată imagini amenințătoare, amigdala se activează. S-a demonstrat, de asemenea, că afectarea amigdalei afectează răspunsul la frică.
Răspunsul comportamental
Ultima componentă este poate cea cu care sunteți cel mai familiarizați – exprimarea efectivă a emoției. Petrecem o cantitate semnificativă de timp interpretând expresiile emoționale ale persoanelor din jurul nostru. Capacitatea noastră de a înțelege cu acuratețe aceste expresii este legată de ceea ce psihologii numesc inteligență emoțională, iar aceste expresii joacă un rol major în limbajul nostru corporal general.
Cercetările sugerează că multe expresii sunt universale, cum ar fi un zâmbet pentru a indica fericire sau o încruntare pentru a indica tristețe. Normele socio-culturale joacă, de asemenea, un rol în modul în care ne exprimăm și interpretăm emoțiile.
În Japonia, de exemplu, oamenii au tendința de a masca manifestările de teamă sau dezgust atunci când este prezentă o figură de autoritate. În mod similar, culturile occidentale, cum ar fi Statele Unite, sunt mai predispuse să își exprime emoțiile negative atât singure, cât și în prezența altora, în timp ce culturile orientale, cum ar fi Japonia, sunt mai predispuse să facă acest lucru când sunt singure.
Emoții vs. stări de spirit
În limbajul de zi cu zi, oamenii folosesc adesea termenii „emoții” și „stări de spirit” în mod interschimbabil, dar psihologii fac de fapt distincții între cele două. În ce fel diferă ele? O emoție este, în mod normal, destul de scurtă, dar intensă. De asemenea, este probabil ca emoțiile să aibă o cauză precisă și identificabilă.
De exemplu, după ce nu sunteți de acord cu un prieten în privința politicii, s-ar putea să vă simțiți furios pentru o perioadă scurtă de timp. O stare de spirit, pe de altă parte, este de obicei mult mai blândă decât o emoție, dar de durată mai lungă. În multe cazuri, poate fi dificil de identificat cauza specifică a unei stări de spirit. De exemplu, s-ar putea să vă simțiți mohorât timp de mai multe zile fără un motiv clar, identificabil.
Dacă v-ați confruntat cu o stare de spirit scăzută sau cu emoții dificile, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu un specialist în sănătate mintală despre preocupările dumneavoastră. Aceștia vă pot oferi sprijin, îndrumare și soluții care vă pot ajuta să vă simțiți din nou bine.
