Cometa a stârnit dintotdeauna curiozitatea omului datorită frumuseții și aleatoriei sale – de fapt, a fost nevoie de mult timp pentru ca omenirea să înțeleagă ce este o cometă și de ce, din când în când, putem observa una. Acest eveniment poate fi întâmplător sau nu, motiv pentru care a generat anumite credințe la strămoșii noștri, mai ales de natură religioasă.
Simbologia cometei
Cuvântul „cometă” provine din limba greacă și înseamnă „stea cu păr”.
Multe popoare antice, cum ar fi indigenii din Mexic și Peru, credeau că observarea unei comete era de rău augur – era ca un avertisment din partea zeilor, deoarece venea din cer, că o catastrofă va avea loc în curând, cum ar fi o perioadă de foamete, război sau boală, sau chiar moartea unui conducător local.
Astfel, simbolul cometei a fost atât admirat pentru frumusețea sa uimitoare, cât și temut, deoarece era considerat de rău augur. În Mexic, a fost numit „șarpele de foc” sau „steaua de fum”.
Ce spune știința despre caracteristicile cometei
Știința a ajuns la concluzia că cometele sunt corpuri cerești compuse din gheață/zăpadă, roci, gaze și praf care se deplasează prin spațiu pe orbite neregulate sau neregulate. Ele au luat naștere cu miliarde de ani în urmă, dar încă nu este clar cum. Dar, fiind atât de vechi, ele servesc ca sursă de cercetare pentru istoria universului.
Cometele sunt alcătuite din trei părți:
Miezul: este materia solidă care formează cometa, blocuri de rocă și gheață care se deplasează prin spațiu. Chiar și în cazul celei mai mari comete înregistrate vreodată, dimensiunile diametrului, înălțimii, lățimii și lungimii sale sunt de numai câțiva kilometri, ceea ce facilitează atragerea sa de către o stea mare, cum ar fi Soarele. Acesta este locul unde se întâmplă cele mai multe fenomene.
Comă: este partea care înconjoară nucleul, formată prin deplasarea rapidă a acestuia. Acesta este alcătuit în principal din oxigen și hidrogen.
Coadă: apare doar atunci când nucleul se apropie de Soare, ceea ce se întâmplă din două motive: masa atrage masa și întotdeauna corpul cu masă mai mare îl atrage pe cel cu masă mai mică. Astfel, la periheliu (punctul cel mai apropiat de Soare), gazele se evaporă și se îndepărtează cât mai mult posibil de stea, din cauza temperaturii și presiunii pe care aceasta o exercită asupra lor. Cu cât este mai mult gaz de ars, cu atât mai lungă va fi coada. Doar în acest moment cometa poate fi observată de pe Pământ. Când se îndepărtează (afeliu), coada se diminuează până la dispariție.
Cometa Halley
Cometele pot traversa sistemul solar cu o periodicitate care poate fi calculată matematic sau nu. Cele care apar la întâmplare sunt cometele neperiodice, despre care nu putem ști când vor fi observate de pe Pământ sau chiar dacă vor mai trece pe aici. Cele a căror orbită poate fi determinată sunt cometele periodice. Cea mai cunoscută cometă periodică este cometa Halley, foarte strălucitoare, a cărei vârstă aproximativă este calculată la 4,6 miliarde de ani.
Prima sa apariție a fost consemnată oficial în anul 240 î.Hr.; în secolul I d.Hr., astronomii evrei au consemnat acest fenomen în Talmud, adăugând că apare în jurul a 70 de ani. Interesant este faptul că este posibil să fi fost văzut cu puțin timp înainte de cucerirea Angliei de către William I al Normandiei (1066).
S-a mai întâmplat în 1531, fiind observată de Petrus Apianus, în 1607 de Johannes Kepler și în 1682 de astronomul Edmond Halley (1656-1742), care, datorită celor două apariții anterioare și folosind teoriile lui Newton, a putut concluziona că este vorba de aceeași cometă și a stabilit că frecvența cu care va fi văzută pe Pământ va fi la fiecare 76 de ani, descoperire care a contribuit la demonstrarea științifică a legilor gravitației. Halley a murit înainte de a ști că teoria sa era corectă, dar a fost onorat prin faptul că numele său a fost dat cometei.
Ultima apariție a lui Halley a avut loc în 1986, iar de data aceasta au putut fi trimiși sateliți artificiali pentru a-l observa mai îndeaproape. Astfel, se estimează că următoarea „vizită” va avea loc în 2061. Din fericire, astăzi generează curiozitate și mirare, nu mai multă teamă.
Comete dispărute
Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, că, de fiecare dată când cometele se apropie de Soare, nucleul lor și cantitatea de gaze de ars scad. Se calculează, de exemplu, că în aproximativ 300 de mii de ani, cometa Halley va deveni o cometă stinsă, adică va continua să se învârtă în jurul spațiului, dar fără să ardă gaze, pentru că nu va mai avea gaze, ci va arăta ca un asteroid.
Aceasta este soarta tuturor cometelor și se întâmplă încetul cu încetul, atât de mult încât există și alte clasificări înainte de a ajunge la stadiul de comete stinse:
Comete în stare latentă: sunt cele care mai au încă ceva material volatil de ars, care este sigilat sub un strat de suprafață inactiv. Sau pot fi, de asemenea, cele care nu emit gaze, dar care ar putea deveni active în orice moment.
Comete în tranziție: acestea sunt cele care sunt cel mai aproape de dispariție.
De aceea, asteroizii (roci mai mari decât meteoroizii), meteoroizii (roci mai mari decât meteoriții), meteoriții (roci care lovesc Pământul) și chiar meteoriții (bucăți de meteoriți care lovesc cerul Pământului) pot fi deja confundați cu cometele și viceversa, atât de către astronomi, cât și de către profani.
