Ceea ce se află după moarte este un mister și poate că acesta este motivul pentru care omenirea caută mereu explicații și formulează teorii pentru a încerca să își imagineze ce se află dincolo, fie din curiozitate, fie chiar din dorința de a căuta confort în raport cu necunoscutul.
Fiecare religie are propriile convingeri cu privire la viața de după moarte și la ceea ce înseamnă să mori. Unii cred în reîncarnare, adică întoarcerea spiritului într-un nou corp și o nouă existență; alții cred în înviere după o încercare a atitudinilor lor în viață.
Află ce au de spus despre moarte budismul, spiritismul, creștinismul, hinduismul, iudaismul și islamul!
Creștinism
Pentru creștinism, în principal pentru catolicism, moartea este calea spre viața veșnică, iar viața de după trecere implică existența unui Rai, a unui Iad și a unui Purgatoriu. La fel ca și alte credințe, locul unde se duce sufletul după moarte depinde de atitudinile individului în viață.
În concepția creștină, moartea are loc o singură dată și nu există reîncarnare, ci înviere – adică întoarcerea la viață pentru o existență veșnică, în comuniune cu ceilalți și cu Dumnezeu.
În timpul Judecății de Apoi, acțiunile fiecărei persoane sunt judecate în funcție de liniile directoare lăsate de Dumnezeu prin fiul său, Iisus: dacă atitudinile cuiva s-au bazat pe conceptele de iubire față de aproapele, solidaritate și pace, sufletul este trimis în Paradis; dacă nu, sufletul este trimis în Iad.
Existența Purgatoriului permite sufletelor care nu au fost mântuite sau condamnate să treacă printr-o perioadă de purificare.
O viziune asupra acestor locuri este că sunt stări de spirit: în Paradis, sufletul este aproape de Dumnezeu; starea de Infern, pe de altă parte, indică faptul că sufletul s-a îndepărtat de Dumnezeu și nu mai există nicio posibilitate de a primi iubirea Sa.
Hinduism
În hinduism, predomină credința că moartea este doar a corpului, în timp ce sufletul pleacă într-o altă dimensiune a existenței. Cu toate acestea, șederea în această dimensiune nu este permanentă: sufletul trebuie să se reîncarneze pentru a-și îndeplini misiunile, dar și pentru a corecta greșelile din alte vieți – aici domnește legea karmei.
În funcție de nivelul său spiritual și mental, sufletul se reîncarnează în diferite caste: cele mai evoluate suflete se întorc pe Pământ în casta Brahmanilor, cea mai înaltă casta din care fac parte preoții și savanții; la un nivel inferior se află Shatria, casta războinicilor. Negustorii se nasc la nivelul imediat inferior, casta Vaixas, iar în cele din urmă, șerbii în general, se nasc în casta sudras.
Ascensiunea în caste depinde de creșterea spirituală a fiecăruia, iar atunci când se ajunge la cel mai înalt nivel de evoluție, nu mai este nevoie să se treacă prin ciclul morții și al reîncarnării.
Iudaism
În iudaism există diferite credințe despre moarte: Cabala, de exemplu, crede în reîncarnare pentru a îndeplini o nouă misiune sau pentru a termina una rămasă în așteptare. În general, moartea este doar o altă latură a vieții, călătoria „înapoi acasă”, pe care toată lumea o va face într-o zi.
Potrivit iudaismului, sufletul se desprinde de corp după moarte în etape: prima etapă durează din momentul morții până la înmormântare; a doua, până în a 7-a zi după moarte; a treia se încheie după 30 de zile, iar a patra, la un an după moarte. Fazele corespund perioadelor de doliu ale familiei, urmărind astfel traseul defunctului în procesul de desprindere.
Credința evreiască spune că, odată ce spiritul părăsește lumea fizică, acțiunile sale în viață sunt evaluate în fața unui tribunal ceresc. Dacă acțiunile sale au fost bune și în conformitate cu legile lui Dumnezeu, sufletul este trimis în Paradis, unde va fi învăluit de prezența lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, dacă spiritul a acționat prost în viață și a stat departe de Dumnezeu, este trimis într-un fel de iad care servește drept loc de purificare, nu de pedeapsă. Sufletul trebuie să se elibereze de influențele pe care le-a suferit în timpul vieții pământești, un proces care poate dura până la 12 luni, corespunzând perioadei de doliu. După acest an de purificare, sufletul este împăcat și, în sfârșit, pregătit să intre în paradis.
Odată ce omenirea va transforma lumea în bine, sufletul și trupul vor fi reunite, iar toată lumea se va putea bucura de cunoașterea și pacea lui Dumnezeu.
Islam
În viziunea islamică, viața și moartea sunt în mâinile lui Dumnezeu și numai el știe când este timpul să părăsească acest plan pentru următorul. Viața pe care o avem în această lume este doar o pregătire și un test pentru viața următoare, care se atinge doar prin moarte.
Când moartea se apropie, cel care crede în credința islamică ar trebui să se apropie de Dumnezeu și, dacă a trăit conform învățăturilor Sale, să se aștepte la moarte, mai degrabă decât să se teamă de ea. Viața de după moarte, în islam, va fi mai bună sau mai rea în funcție de atitudinile pe care sufletul le-a avut în lumea fizică.
După moarte, spiritul este încă legat de trup până la încheierea ritualurilor funerare și a înmormântării. Sufletul este apoi îndepărtat de Îngerul Morții și dus în Barzakh, o lume paralelă între lumea celor vii și odihna veșnică. Cei care au fost buni în timpul vieții nu suferă atunci când lasă în urmă trupul; cu toate acestea, pentru cei care au avut un comportament greșit în lumea fizică, retragerea este un proces dificil și dureros.
Sufletul este apoi interogat cu privire la credința sa: dacă răspunde corect, este dus în Paradis, unde va aștepta Ziua Judecății; cei cu credință puțină, care au răspuns incorect, sunt duși într-un loc de foc, pedeapsă și suferință până la Marea Înviere. Pe de altă parte, cei care mor pentru credința islamică merg direct în Paradis.
În Ziua Judecății, trupul și sufletul se reunesc și toți morții sunt adunați în prezența lui Dumnezeu, care va judeca fiecare suflet în funcție de acțiunile și gândurile sale din timpul vieții. Cei cu un bilanț pozitiv vor merge la cel mai înalt nivel al Paradisului, în timp ce cei cu un bilanț negativ sunt trimiși în Iad. Cei care nu aparțin niciuneia dintre aceste două categorii așteaptă mila și iertarea lui Allah într-un fel de purgatoriu.
Când vine vorba de moarte, indiferent de punctul de vedere corect, religiile au un lucru în comun: trebuie să facem binele, indiferent dacă vom fi sau nu răsplătiți de partea cealaltă.
Asigurați-vă că solicitați ajutor profesional dacă ați pierdut pe cineva apropiat sau sunteți îngrijorat de ceea ce se află dincolo de această lume!
Budismul
Pentru budiști, nașterea și moartea au loc simultan, în fiecare clipă. Potrivit lui Buddha, corpul mort nu este altceva decât o căruță stricată; prin urmare, trebuie să renunțăm la ideea de corp fizic: murind și renăscând, ființa trebuie să lase în urmă ceea ce a fost și a trăit.
Viziunea asupra morții variază în funcție de ramura budismului analizată. Budismul tibetan, de exemplu, consideră că spiritul poate reveni în planul terestru în alte vieți. După ce părăsește corpul fizic, spiritul trece prin 49 de etape de reorganizare și regenerare. După această perioadă, spiritul renaște, fie sub formă umană, animală sau inanimată: forma depinde de karma și de comportamentul din viața anterioară.
Pentru budismul Mahayana, după moarte, spiritul este dus în Tărâmul Pur de către cei care au murit deja; în acest loc, spiritul se pregătește pentru a trece în planul superior sau pentru a reveni la viață.
Numărul de ori de câte ori un spirit va muri și va renaște depinde doar de capacitatea sa de a depăși karma și de a atinge iluminarea: pentru a face acest lucru, el trebuie să practice întotdeauna fapte bune, să fie detașat de lucrurile materiale și să aibă gânduri pure.
De asemenea, budismul predică că trebuie să ne pregătim pe tot parcursul vieții pentru ca, atunci când, în cele din urmă, va veni momentul morții, să fim calmi; această postură ar fi fundamentală pentru a avea o reîncarnare mai bună.
Filozofia budistă mai crede că, pentru ca spiritul celui care tocmai a murit să fie eliberat în pace, nu trebuie să suferim sau să plângem, menținându-ne astfel echilibrul.
Spiritismul
Pentru doctrina spiritistă, moartea, numită dezîncarnare, are loc doar în corp, într-o formă de eliberare a spiritului.
De îndată ce spiritul părăsește corpul, el trece printr-un proces de deconectare de planul fizic, lăsând în urmă tot ceea ce este legat de material; acest proces poate dura însă mult timp, mai ales pentru cei care nu cred în continuitatea după moarte. Pentru unele spirite, această detașare poate chiar să nu aibă loc.
Nu suntem singuri în timpul trecerii din planul fizic în cel spiritual, fiind însoțiți de spiritele prietenilor și ale familiei.
La fel ca și în alte religii, acțiunile noastre în viață au consecințe în viața de apoi: dacă gândurile și sentimentele noastre au fost pozitive, vom ajunge în comunități de lumină; dacă nivelul nostru de sintonie a fost scăzut, este posibil să mergem în prag pentru o anumită perioadă de timp, unde vom avea ocazia să ne detașăm de material și să ne înălțăm gândurile.
După o perioadă de pregătire, spiritul are posibilitatea de a reveni în planul fizic de câte ori este necesar pentru a îndeplini misiuni, a continua să învețe sau a „plăti datoriile” dobândite în viețile anterioare.
Principalul mesaj adus de spiritism este că avem mereu ocazia de a evolua, de a învăța și de a ne ridica nivelul de armonizare, într-un proces constant de perfecționare. De altfel, moartea nu este un adio definitiv, căci îi putem reîntâlni pe cei pe care îi iubim pe alte planuri de existență.
