Una din diferentele notabile dintre directia psihanalitica freudiana si cea introdusa de Jung este metoda de interpretare a viselor.
Jung studiaza visele din perspectiva procesului de individuatie si urmareste integrarea arhetipului centrului.
Analiza visului in maniera jungiana e un proces discursiv si presupune din partea lui Jung o adevarata eruditie si un talent deosebit pentru perceptia simbolica.
Analiza jungiana presupune mai mult decat analiza de baza a mesajului din vis, interpretarea lui.
Jung aborda visul asemenea unui text nedescifrat inca si in aceasta intreprindere isi folosea toate talentele de arheolog, arheologia fiind un domeniu ce l-a captivat pe tot parcursul existentei sale.
Se poate observa in activitatea sa un intreg proces de acumulare, aprofundare, comparare, catalogare, cernere, stilul foarte subtil ce presupune un fler imaginativ deosebit.
Visul este developat constructiv, integrat in atmosfera si contextul specific, pastrandu-i in acelasi timp mesajul intact.
Lucrul cel mai de seama pe care savantul l-a lasat culturii noastre este analiza care ii poarta numele, analiza jungiana.
Aportul prin inovatie adus de Jung, a depasit cu mult, prin influenta generoasa si umana, propria sa scoala.
Jung a formulat o propunere radicala, aceea prin care analiza sa fie dialectica, o comunicare in ambele sensuri intre doi oameni deopotriva implicati in actul terapeutic.
Cu o experienta solida si o mentalitate luminata, Jung nu a fost tributar dogmelor, manifesta interes si deschidere, astfel pentru el teoriile si metodele psihologice nu erau imuabile.
In afirmatiile sale, Jung se baza pe sine insusi, pe pacientii sai pe care-i tamaduise, pe cercetari in extenso a miturilor, a religiilor comparate si a antropologiei.
Psihoterapia jungiana
Jung este creatorul unei psihoterapii specifice care urmeaza pana la un punct psihanaliza clasica pentru a se dedica apoi procesului mai amplu de integrare a imaginilor inconstientului (arhetipuri) si de realizare a Totalitatii (psihice).
El scrie in acest sens tratate despre alchimia medievala si lanseaza concepte noi ca Sine, inconstient colectiv, arhetipuri.
Tot Jung este creatorul notiunii foarte discutate de sincronicitate pentru a explica fenomenologia paranormala, manifestarile oculte, functionarea I Ching (Cartea schimbarilor), astrologia etc.
Ce este sincronicitatea?
Cuvantul sincronicitate este forjat de Jung pentru a reda un concept care ii apartine.
Este vorba de inlantuirea a-cauzala a doua sau mai multe fenomene psiho-fizice.
Acest concept i-a fost inspirat de cazul unei paciente care se afla intr-o situatie de blocaj in tratament.
Rationalismul ei exagerat (inflatia cu animus) o impiedica sa asimileze materialele inconstientului.
Intr-o noapte, pacienta a visat un carabus de aur – cetonia aurata. A doua, zi, la sedinta de psihoterapie, o insecta reala de data asta, s-a izbit de fereastra cabinetului lui Jung.
Jung a prins-o si a descoperit cu surprindere ca era un carabus de aur, o prezenta rarisima in acel climat.
Ideea este, deci, de coincidenta: in acest caz, intre carabusul visat de pacienta si aparitia lui in realitate, in cabinetul de psihoterapie.
Dar aceasta coincidenta nu este una fara sens, o simpla coincidenta. Folosind metoda amplificarii, Jung asociaza in jurul carabusului si ajunge la conceptul de moarte si renastere in filozofia esoterica a antichitatii, proces pe care, simbolic, pacienta sa trebuia sa-l experimenteze pentru o reinnoire si o improspatare a personalitatii ei unilaterale, cauza nevrozei de care suferea.
Deci, o coincidenta semnificativa de fenomene fizice si psihice care sunt inlantuite a-cauzal.
In spatele acestor fenomene Jung plaseaza arhetipul sau constelarea unui arhetip, care, in optica sa, este un proces ce angajeaza deopotriva manifestari obiective, in lumea fizica, si subiective, in universul psihic.
Sincronicitatea ca teorie explicativa se aplica la fenomenele din aria parapsihologiei, previziunii si premonitiei, la I-ching (modalitatea specifica de consultare a oracolului schimbarilor), la astrologie si in multe alte domenii de frontiera.
