Crucea, cuvânt provenit lat. crux, era, iniţial, un fel de spânzurătoare formată din două bucăți de lemn așezate perpendicular una peste cealaltă (vezi crucea romană în forma literei „T” şi verbele excruciare etc.).
„A-și duce crucea” (Ioan, 19, 17): a îndura toate încercările precum Iisus.
„A-și purta crucea” (Luca, , 3, 23; 14, 27) – a îndura suferința.
Imaginea lui Hristos pe cruce îi urmăreşte şi pe romantici. Pentru mulţi dintre ei, durerea este cea care îl îndumnezeieşte pe Iisus, vezi Altfred de Musset, Spovedania unui copil al secolului, 1836: „Durerea te-a făcut Dumnezeu”. Patimile devin o apoteoză la Victor Hugo: „Crucifixul se albeşte şi Iisus Hristos devine azur” (Contemplaţii, 1856, 1, 29).
Iisus a fost condamnat la supliciul crucii, care reprezenta, la romani, pedeapsa capitală rezervată sclavilor şi rebelilor; este, prin urmare, o pedeapsă infamantă. A fost răstignit pe Golgota, iar crucea lui se afla între cele ridicate pentru doi răufăcători – doi tâlhari. Agonia Mântuitorului a fost relativ scurtă: răstignit la ceasul al 3-lea (ora 9 dimineaţa) sau, după Ioan, la ceasul al 6-lea, şi-a dat duhul către ceasul al 9-lea (ora 3 după-amiaza). Lângă el se aflau Maria, mama sa, Maria din Magdala, precum şi apostolul Ioan (Ioan, 19, 25). După Ioan, soldații romani nu i-au mai zdrobit picioarele pentru a-i scurta agonia, fiindcă la sosirea lor era deja mort, dar unul dintre ei l-a străpuns cu suliţa într-o coastă, iar din rană au țâșnit sânge şi apă (Ioan, 19, 31-35).
Crucea a devenit pentru creștini simbolul răscumpărării oamenilor prin Iisus.
Crucea este un simbol foarte comun în comună în Occident, în special pentru că este simbolul maxim al celei mai mari religii din această parte a lumii, creștinismul. Legat în special de Biserica Catolică, simbolul apare nu numai în biserici și catedrale, ci și în monumente, birouri, școli, procesiuni, birouri, sărbători populare, tatuaje, case etc. Și este legată de creștinism prin tradiția prezentă în relatările biblice că Iisus Hristos a murit pe cruce.
Cu toate acestea, în ciuda faptului că este un simbol asociat în totalitate cu creștinismul, acesta are multe variante și a fost deja adoptat ca simbol cu mult înainte de era creștină.
Dintre numeroasele varietăți de cruci pe care le putem găsi de-a lungul istoriei și în nenumărate tradiții, putem cita câteva exemple precum: crucea Sfântului Anton, crucea papală, crucea greacă, crucea iuliană, crucea malteză, crucea latină, crucea străpunsă, crucea de nucă, crucea celtică, crucea baptismală, crucea Sfântului Petru, crucea lui Pietro, crucea Sfântului Petru, crucea Gamada, crucea franciscană, printre multe altele.
Cruce creștină
Crucea creștină este unul dintre cele mai importante simboluri ale Occidentului și unul dintre cele mai populare din lume. Potrivit credinței creștine, Iisus Hristos a murit răstignit într-un gest de sacrificiu pentru a-i salva pe toți oamenii de păcatele lor. Din acel moment, crucea a devenit un simbol al iubirii lui Iisus și simbolul suprem al religiei creștine.
Cruce grecească
Crucea grecească este legată de Biserica Creștină Ortodoxă, biserica creștină din Europa de Est. Mai este numită și crucea de bază, iar primele sale înregistrări datează din secolul al IV-lea. Crucea grecească este dispusă într-un mod care seamănă cu semnul plus din matematică, toate brațele având aceeași lungime, simbolizând cele patru elemente, cele patru vânturi, punctele cardinale, precum și principiile credinței creștine.
Crucea Sfântului Petru
Crucea Sfântului Petru mai este numită și crucea inversată. Este o cruce așezată cu capul în jos și simbolizează umilința și devotamentul Sfântului Petru care, atunci când a fost răstignit, nu a vrut ca crucea sa să fie așezată la fel ca cea a stăpânului său, Iisus Hristos, așa că a fost răstignit pe o cruce răsturnată.
Poziția crucii a căpătat, de asemenea, în secolul al XX-lea, o semnificație satanică de opoziție față de creștinism. Astfel, crucea inversată este astăzi un simbol al cuiva sau a ceva antihristic.
Crucea latină
Crucea latină este cel mai popular tip de cruce și a devenit un simbol universal al creștinismului. În arhitectură, există un tip de plantă folosită pe scară largă în construcția bisericilor, mai ales în Evul Mediu, care a devenit cunoscută cu numele de cruce latină, tocmai pentru forma sa de cruce.
Cruce îndoită
Crucea este o cruce care poartă imaginea lui Hristos atașată de o cruce care, după cum sugerează și numele, este îndoită pentru a simboliza greutatea purtată de Iisus atunci când a fost crucificat. Cu toate acestea, crucea înclinată este, de asemenea, un simbol satanic creat de adversarii creștinismului în anul 666, care, pe lângă faptul că purta o cruce deformată, purta și o imagine deformată a lui Hristos, care era un fel de caricatură a crucii creștine tradiționale. Simbolul a fost adoptat de practicanții vrăjitoriei și ai magiei negre în Evul Mediu.
Crucea lui Nero
Crucea lui Nero, este crucea care a devenit cunoscută ca simbol al mișcării hippie și al generației flower power din anii ’60, identificată de atunci ca simbol al păcii și al iubirii, iar mai târziu și al ecologiei.
Pentru că este un fel de cruce întoarsă cu susul în jos, unii o consideră un simbol satanic, văzând în ea o reprezentare a lui Hristos cu brațele în jos, considerând-o o batjocură la adresa valorilor creștine. De asemenea, poate fi înțeles ca un simbol al păcii obținute fără Hristos.
Crucea este cunoscută și sub numele de Crucea lui Nero, deoarece există cercetări care identifică crucea ca fiind concepută de împăratul roman Nero, pentru a fi folosită la crucificarea apostolului Petru. Nero a fost cunoscut ca fiind un mare persecutor al creștinilor în perioada în care creștinismul făcea primii pași în Europa și se crede că el ar fi numit crucea sa semnul creștinului distrus.
