Corbul în majoritatea mitologiilor apare ca un simbol de rău augur, iar acest lucru se datorează faptului că este un animal total negru care are obiceiul necrofagiei, adică se hrănește cu animale moarte pe care le găsește, uneori în stare avansată de putrefacție, la fel ca vulturul.
Dar nu aceasta este regula, în unele culturi, corbul este un simbol pozitiv și acest lucru se datorează în special faptului că este un animal foarte inteligent.
VEZI ȘI: Ce înseamnă când visezi Corb
Este foarte probabil ca expansiunea creștinismului în Europa și dominația acestuia în timpul Evului Mediu să fi fost principalul factor responsabil pentru crearea reputației proaste a corbului, un concept care a sfârșit prin a se răspândi apoi în mai multe culturi.
Necrofagia sa și culoarea sa neagră i-au făcut pe creștini să îl asocieze cu Satana și cu diverși alți demoni.
Înainte de creștinism, grecii, de exemplu, asociau corbul cu zeul soarelui Apollo.
Pasărea era văzută ca un mesager și profet, un simbol al luminii, capabil să sperie moartea. Cu toate acestea, deja la celții din Evul Mediu găsim corbul ca semn al morții și al războiului, dar în același timp poate fi asociat cu transformări personale.
De asemenea, ei credeau că corbii erau zâne deghizate. Asocierea negativă dată corbului a făcut ca vrăjitoarele și vrăjitorii din acea vreme, implicați în magia neagră, să folosească piciorul de cioară în vrăjile legate de moarte.
Cu toate acestea, observăm că în culturile în care nu există o influență a creștinismului, corbul este un simbol al lucrurilor bune.
Indienii din America de Nord, înainte de sosirea colonizatorilor, aveau cioara ca simbol al creativității, norocului, inteligenței și soarelui.
Pentru mayași, corbul era legat de furtuni, fulgere și tunete, într-o relație cu forța naturală pe care acesta o reprezintă, fără a avea legătură cu răul pe care îl pot provoca astfel de forțe.
În Orient, corbul simbolizează recunoștința și este un semn de bun augur atât în Japonia, cât și în China, unde a fost folosit și ca simbol al împăratului. În Grecia, găsim mitul conform căruia corbul era o pasăre albă, dar pentru că nu l-a ascultat pe zeul Apollo, a fost pedepsit de acesta, care l-a transformat într-o pasăre neagră.
La nordici, corbul era identificat cu Odin, zeul lor suprem, care era numit și zeul corbului. În același timp, avea doi corbi care îl însoțeau. Unul se numea Munnin și avea legătură cu memoria, iar celălalt se numea Huginn, asociat cu gândul. Cei doi corbi erau mesageri care plecau mereu în căutare de informații pe care i le aduceau lui Odin.
Corbul apare si în Biblie
În povestea Potopului, vedem episodul în care Noe decide să elibereze un corb pentru a verifica dacă apele potopului s-au retras deja. Apoi Noe decide să elibereze un porumbel, iar când acesta se întoarce aduce o ramură de măslin, indicând că apele se retrag.
Aici avem o altă indicație a motivului pentru care creștinii atribuie un simbolism negativ corbului. Cu toate acestea, există un pasaj în care corbii îi aduc hrană profetului Ilie când Israelul era în ruină.
