Dunne era prieten al multor oameni de litere faimosi, cum ar fi H.G. Wells si J.B. Priestley.
A fost un nemaipomenit inginer aeronautic in primii ani ai aviatiei si a avut atat de multe inventii brevetate, incat si-a permis sa se retraga, pe cand era inca relativ tanar, si sa duca o viata confortabila din venitul pe care acestea i-l aduceau.
In 1904 a inventat avionul Dunne, o creatie indrazneata, fara coada si cu aripile indreptate spre spate. Constructorul de avioane Burgess l-a cumparat, iar biplanul Burgess-Dunne a fost adoptat de catre Canada, ca primul avion militar al tarii.
Ca om de stiinta recunoscut, Dunne nu era o persoana care sa se simta atrasa de globuri de cristal, de tablite Quija sau de sedinte de spiritism.
Deci, ce ar fi putut sa creada dupa ce a avut mai multe vise ingrijoratoare despre catastrofe, vise care apoi s-au adeverit?
Unul dintre ele a avut loc in 1902, pe cand Dunne era soldat pe frontul din sudul Africii, in Razboiul Anglo-Bur.
Visul, un cosmar, implica eruptia unui vulcan, pe o insula neidentificata.
A vazut cratere si jeturi de abur erupand din jurul muntelui. „Sfinte Dumnezeule, totul o sa explodeze!”, si-a spus lui insusi in vis.
Dunne simtea imperios nevoia sa salveze cei patru mii de locuitori ai insulei, care nu banuiau nimic.
Si-a dat seama ca singura modalitate de a face asta era cu corabii. Dar nu putea convinge autoritatile franceze neincrezatoare, dintr-o insula invecinata, sa se puna in miscare.
Acest lucru l-a infuriat si le-a spus tuturor celor dispusi sa il asculte ca „patru mii de oameni vor muri daca nu…”
Fara sa isi dea seama, el visase nefericita eruptie a lui Mount Pelée, din partea nordica a insulei Martinica din Caraibe, care s-a dovedit a fi cel mai mare dezastru vulcanic din secolul XX.
Posta nu venea cu regularitate la soldatii britanici din campul de batalie, in 1902, dar cand, in cele din urma, a sosit un exemplar din Daily Telegraph, Dunne a deschis pagina centrala si a citit:
DEZASTRU VULCANIC IN MARTINICA, ORAS MATURAT, O AVALANSA DE FLACARI, PIERDERI DE CIRCA 40 000 DE VIETI OMENESTI, VAPOR CU ABURI BRITANIC ARS
Dunne, mereu un om meticulos in ceea ce priveste detaliile, a fost uimit de acuratetea visului sau, cu exceptia numarului de morti implicate.
Numarul de oameni care fusesera declarati ucisi nu era patru mii, asa cum afirmase el in timpul visului, ci patruzeci de mii. „Am gresit cu un zero”, a spus el.
Aceasta observatie este revelatoare, deoarece arata ca Dunne nu a ascuns faptele, ci le-a prezentat exact asa cum s-au petrecut, ca un bun matematician si inginer ce era.
A continuat sa faca asta in anii care au urmat si s-a straduit sa inteleaga semnificatia a ceea ce se petrecea.
Si a continuat asa, an dupa an. Dunne visa, isi nota, apoi isi analiza premonitiile nocturne.
Cand a publicat An Experiment with Time, in 1927, incheiase ceea ce multi considera a fi primul experiment sistematic legat de precognitie.
Premisa lui Dunne este aceea ca timpul nu se scurge liniar, asa cum il percepem noi in mod normal, cand suntem treji, si anume de la trecut spre prezent si spre viitor.
O perceptie a timpului mai aproape de adevar, avea el impresia, apare in timpul viselor, in care transcend aceste distinctii temporale, iar cele trei dimensiuni ale timpului par sa fie prezente simultan.
Daca exista persoane care pot cunoaste viitorul, atunci barierele dintre viitor si prezent nu sunt absolute. Aceste baricade trebuie sa fie permisive, se pot construi poduri peste ele.
Dunne a ajuns la concluzia, ca urmare a acestui „experiment temporal”, ca timpul este cel mai bine sa fie privit ca un „etern acum”.
Desi Dunne era intrigat de faptul ca avea capacitatea de a vedea viitorul, el nu credea ca valoarea premonitiilor era limitata la aceasta viata. Pentru el, filonul premonitiei era „eternul acum”, care facea premonitiile posibile.
El a dedus ca, daca suntem capabili sa traim in eternul acum in timpul viselor, atunci trebuie sa posedam vreo calitate sau vreo facultate care ea insasi este eterna.
De aceea, premonitiile l-au facut pe Dunne sa creada in imortalitate. Si-a expus pare- rea despre imortalitate in cartea Nothing Dies, publicata in 1946.
