Amanda, o tanara mama din statul Washington, s-a trezit la ora 2:30 intr-o noapte, din cauza unui cosmar.
A visat ca un candelabru mare, care era atârnat deasupra patului copilului, in camera de vizavi, a cazut in patut si a zdrobit copilul.
In vis, in timp ce ea si sotul ei priveau dezastrul, a observat ca un ceas de pe noptiera copilului arata 4:35 AM. Vremea, in vis, era violenta, ploaia rapaia in fereastra, iar vantul batea extrem de puternic.
Cosmarul a fost atat de infricosator, ca si-a trezit sotul si i-a spus despre el.
Barbatul a ras, afirmand ca totul era o prostie, o nascocire a mintii ei, si i-a spus sa se culce din nou, ceea ce el a si facut, pe loc. Dar cosmarul fusese atat de infricosator, ca Amanda a mers in camera copilului si a luat pruncul in pat cu ea.
A observat ca vremea era calma, nu furtunoasa cum visase ea.
Amanda si-a zis ca se teme de niste prostii – pana cand, doua ore mai tarziu, ea si sotul ei au fost treziti de un zgomot puternic.
Au intrat in mare viteza in camera copilului si au gasit patutul zdrobit de candelabru, care cazuse direct pe el. Amanda a observat ca ceasul de pe noptiera arata 4:35 si ca vremea se schimbase. Acum vantul urla si ploua puternic.
De data asta, sotul ei nu a mai ras.
Visul Amandei a fost o reproducere exacta a viitorului – evenimentul in sine, ora la care urma sa aiba loc si modificarea vremii.
Acest incident poate fi gasit in dosarele arhivelor Centrului de Cercetari Rhine, din Durham, Carolina de Nord, care gazduieste cea mai mare colectie de premonitii din lume.
Uneori o intuiţie, sau un presentiment, poate fi atât de puternică încât cere o intervenţie care este împotriva a ceea ce am fi considerat normal să facem.
